Biserica Ortodoxă din Neuchâtel
Verset biblic : "Caci voi, fraților, ați fost chemați la libertate; numai sa nu folosiți libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiți unul altuia prin iubire."    (Ga 5,13)
Persecutia crestinilor: realitati si intrebari

Persecutia crestinilor: realitati si intrebari 

de Dragos Paul Aligica HotNews.ro
Luni, 11 ianuarie 2010, 9:23 

dragos-paul-aligica.jpg
Dragos Paul Aligica
Foto: HotNews.ro
 
Alte doua biserici din Malaysia au fost tinte ale unor atacuri ca urmare a unei decizii judecatoresti care le permite non-musulmanilor sa utilizeze cuvantul "Allah" pentru a-l desemna pe Dumnezeu, scrie CNN preluat de Hotnews. Iata ca in pofida blocajului mediatic si placiditatii opiniei publice occidentale, o tema izbucneste regulat in prim-planul dezbaterii publice. Exista in acest moment in lume sute de milioane de oameni asupra carora planeaza continuu abuzul sau violenta, pentru simplul fapt ca au o anumita credinta religioasa: mai precis, pentru ca sunt crestini.

Altfel spus, crestinii reprezinta grupul cel mai persecutat din lume. Supusi discriminarii legalizate, violentei, inchisorii, deportarii si convertirii fortate, soarta acestor oameni ramane un secret bine ferit de atentia opiniei publice globale. Tema nu face prima pagina niciodata. Magnitudinea fenomenului ar cere-o. Prioritatile par insa altele. In ultimele sase luni s-a scris mai mult despre soarta ursilor polari decat despre soarta acestor semeni.

La varful piramidei, in marile trusturi media occidentale, unde se da tonul si acolo unde se afla principala sursa a acestui blocaj informational, tema este considerata ca prea incorecta politic si prea subversiva pentru noua ideologie a stangii liberale promovata de aceste institutii.

In lumina acestei ideologii, tot mai influenta in redactiile si studiourile de pe toate meridianele, crestinii sunt, alaturi de evrei, agresorii si exploatatorii acestei lumi. Prin definitie, nu pot fi victime. Iar daca realitatea contrazice dogma, cu atat mai rau pentru realitate!

La baza piramidei, jurnalistii din organizatiile nationale si locale defileaza mesmerizati dupa ritmul impus la varf. Superficialitatea, lipsa oricaror principii in afara asimilarii instinctive a unor vagi ecouri ale stangismului liberal, la care se adauga pura si simpla lipsa de profesionalism, conduc toate in aceeasi directie.

Si totusi, evidenta pare sa fie covarsitoare: traim o epoca de mari persecutii anticrestine. Iar acestea se intampla, paradoxal, cu tacerea complice a mass-media occidentale si sub ochii popoarelor crestine, abulice in fata agresivitatii purtatorilor altor credinte si resemnate in fata edictelor liberalismului corect politic.

Faptele brute si stupefiante

Situatia este atat de frapanta, incat, pentru a nu parea de domeniul fabulatiei, orice discutie trebuie sa inceapa lasand pur si simplu faptele sa vorbeasca, urmandu-l pe Anthony Browne, unul dintre putinii jurnalisti din marile trusturi de presa interesat de chestiunea persecutiilor crestine si care, mai mult, ateist declarat fiind, nu poate fi acuzat de partinire. Preoti crestini decapitati in India. Politia egipteana aresteaza si tortureaza in Cairo convertitii de la islamism. Atacuri asupra bisericilor in Pakistan. In Coreea de Nord, preotii risca in orice clipa condamnarea la moarte. Si acestea sunt doar o mostra.

Cei preocupati de eradicarea discriminarii, scrie Browne, pot usor gasi in Malaysia singura politica de actiune afirmativa in care o majoritate este privilegiata in fata unei minoritati. Este vorba de majoritatea mahomedana, ce are asigurat accesul privilegiat la slujbe, case si la educatie. In Pakistan, peste 5 milioane de crestini traiesc ca paria, aspirand la cariere cum ar fi curatatul toaletelor. Tot acolo, potrivit legislatiei, un mahomedan poate sa depuna marturie in justitie impotriva unui crestin; invers, nu.

In Indonezia, peste 10 mii de crestini au fost omorati in ultimii ani de catre musulmani in campanii de islamizare. In Egipt, coptilor le este interzis prin lege accesul la functia de sef al statului, accesul la universitatea de elita a tarii si sunt impiedicati in mod legal sa patrunda in randurile politiei si armatei. De facto, le este interzisa orice functie politica sau economica mai inalta.

Pentru a-si repara o biserica, coptii trebuie sa ceara aprobare de la presedintele tarii. Televiziunea publica promoveaza deschis propaganda anticopta, fara a da drept la replica acestora. Convertirea la crestinism este interzisa prin lege, iar tinerele crestine si chiar sotiile de preoti sunt rapite si convertite cu forta la Islam. In Nigeria, 12 regiuni au introdus sharia, obligandu-i pe crestini sa se conformeze ei. In aceeasi tara, mii de crestini au fost asasinati in ultimii ani si numarul violentelor anticrestine este in crestere.

Persecutia crestinilor nu este insa un monopol al campionilor musulmani. In Sri Lanka buddhista  bisericile vandalizate si  inchise in ultimii ani se numara cu sutele. In India, nationalistii hindu au incitat sute de atacuri impotriva comunitatii crestine care, trebuie amintit, se afla acolo inca de la anul 100 d.H. Statul indian are programe de actiune afirmativa pentru castele inferioare si saracii hindu si buddhisti, dar nu si pentru cei crestini. In China, sute de case de rugaciune au fost inchise de autoritati si zeci, poate sute de preoti au fost trimisi in inchisori. In Coreea de Nord, crestinii nu numai ca sunt inchisi, dar sunt folositi drept cobai in experimentele cu arme biologice.

Dublul standard Occidental

Situatia crestinilor nu este dificila numai in China, Nigeria sau Egipt. Chiar si in asa-zisul Occident crestin, crestinismul este in defensiva, fiind continuu obiectul ridiculizarilor, "demitizarilor" si subminarii institutionalizate prin mass-media si in cultura populara promovata de aceasta. Dublul standard si ipocrizia troneaza. Nenumaratii occidentali afluenti ce-si gasesc o identitate si un sens vietii dedicandu-se unor cauze precum "apararea drepturilor omului" sau "salvarea mediului" par sa accepte in mod senin ideea ca discriminarea, lipsa de respect si violenta verbala sunt acceptabile, atat timp cat este vorba despre crestini si credintele lor.

Imaginile sfinte ale crestinilor pot fi batjocorite - aceasta se numeste "arta" si "libertate de expresie". Ale musulmanilor, nu - aceasta se numeste "respect multicultural" si "acceptarea diversitatii". Discriminarea este rea. Exceptand atunci cand cei discriminati sunt albi crestini. Atunci se numeste "actiune afirmativa" si este laudabila. Daca lucrurile suna caricatural, este pentru ca probabil asa si sunt, inainte de a depasi pragul in care devin tragice.

Fetele ipocriziei

Elocventa faptelor brute este incontestabila. In lume sunt, conform estimarilor Centrului pentru Libertate Religioasa, "peste 200 de milioane de crestini aflati sub amenintarea violentei din cauza credintei lor" si "aproximativ 350 de milioane care sunt discriminati in mod legal in ceea ce priveste accesul la locuri de munca, locuinte si conditii de viata". Dupa cum concluzioneaza Alianta Evanghelica Mondiala intr-un raport inaintat mai demult Comisiei ONU pentru Drepturile Omului: "crestinii sunt cel mai mare grup din lume caruia ii sunt refuzate drepturi fundamentale din cauza credintei".

Problema nu este absenta datelor privind aceste incalcari ale unor drepturi elementare, ci ca dramatica realitate reflectata de ele nu are un ecou semnificativ nici macar in tarile crestine. Si aici, de obicei discutiile pe aceasta tema revin la problema ipocriziei, implicite in toata aceasta ciudata situatie.

Occidentalii sunt partasii unui consens tacit: toata lumea stie ca, daca undeva in lume crestinii s-ar deda unor acte de agresiune sau discriminare mult mai putin grave decat cele indreptate impotriva lor, toate canalele de stiri ar vui. CNN, BBC si celelalte avanposturi ale propagandei stangii liberale ar recircula stirea non-stop, iar New York Times si The Guardian ar editorializa frenetic. Toata lumea pare sa stie aceasta si cu totii par sa o accepte ca un dat. Unii neutru, altii resemnat.

In ultima instanta, pana si cei ce inteleg si sunt revoltati de situatie par sa spuna: ce altceva am putea face? Pana la urma este o lume in care BBC, organizatie creata si finantata de o tara crestina, cultiva ridiculizarea Bibliei si interzice orice referire ireverentioasa la Coran. O lume in care istoria recenta este rescrisa sub ochii nostri ca o "mare naratiune" a exploatarii imperialiste, avandu-i in rolurile principale negative pe evrei ("neconservatorii") si crestini ("fundamentalistii"). O lume in care obsesia elitelor de stanga occidentale sunt inchisorile CIA din Romania, si nu faptul ca soldatii romani le apara in Irak si Afganistan libertatea si confortul de care se bucura in mod parazitar.

Responsabilitati si intrebari


A incerca un raspuns la intrebarea "cum s-a ajuns aici?" cere o discutie separata. Cert este ca influenta masiva pe care stanga liberala o are in mass-media joaca un rol decisiv. A arunca insa toata responsabilitatea in bratele marilor trusturi media occidentale si a elitelor academice si politice de stanga este usor. Dar, in acelasi timp, si incorect. O parte la fel de mare de responsabilitate se datoreaza crestinilor insisi.

Modul in care accepta actuala situatie, felul in care gasesc pretexte pentru a se uita in alta parte, elocventele sterile si afundarea in varii forme de escapisme si "chemari sociale" ecumenice, lasandu-si coreligionarii singuri in fata persecutiilor si martiriului sunt prea vizibile ca sa scape neobservate. Si toate sunt cu atat mai stupefiante, cu cat nici macar scuza neputintei nu poate fi invocata. Datorita inteligentei, credintei si fortei inaintasilor lor, popoarele civilizatiei iudeo-crestine occidentale sunt mostenitoarele unor resurse care fac din ele azi superputerile militare, politice si economice ale veacului.

Iata de ce, pentru cei ce, desi au o relatie indeobste neutra cu religia instituita, nu pot ramane indiferenti la nedreptatile si agresiunile anticrestine, atitudinea crestinilor practicanti din Occident ramane un mister: Cum poate fi explicata pasivitatea lor? Cat din aceasta se datoreaza unui masochism intrinsec crestinismului? Este crestinismul socialmente predestinat persecutiei? Este dorinta crestinilor de a se identifica cu patimile lui Hristos un motiv al atitudinii relaxate fata de actele de martiriu? Dar aceasta poate explica in cel mai bun caz motivatiile martirilor, dar nu si resemnarea si indolenta potentialilor martori.

Sunt crestinii aflati la adapost in SUA si Europa impacati cu soarta coreligionarilor lor din China, Egipt sau Nigeria? Nu le pasa? Ce le spune credinta lor? Ce se petrece in mintile lor? Ce gandesc publicistii autodeclarati crestini care, altfel, peste tot in lume, insista sa fie o prezenta atat de vocala in dezbaterile privind teme culturale si politice de interes secular si secundar? Sunt intrebari al caror raspuns nu-l pot da cei care, oarecum excentrici acestei comunitati de har si credinta, asista intrigati la o situatie a carei complexitate paradoxala o face greu de inteles si a carei nedreptate profunda o face imposibil de acceptat. 

AddInto Trimite   Tipăreşte pagina Tipăreşte pagina



Ultimele ştiri

Scrisoare pastorala IPS Iosif-Saptamina Mare 11/04/2020

page1image43656608

Nr. 2 114/2020
Iubi
ți credincioși,

Paris, 10 aprilie 2020

Patriarhia Română

Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale

Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale

1 Bd du Général Leclerc 91470 Limours – Franţa
tel: (33) 1 64 91 59 24 ; fax: (33) 1 64 91 26 83; e-mail: cabinet@mitropolia.eu, www.mitropolia.eu

page1image57703808

Săptămâna Patimilor care începe acum, o vom petrece în casele noastre. Circumstanțele dramatice prin care trece lumea întreagă nu ne permit să mergem la slujbe în biserici pentru a nu înlesni contaminarea unui număși mai mare de oameni, ceea ce ar deveni foarte greu de stăpânit și de purtat pentru lumea în care trăim. Așa că va trebui să ne transformăm casa noastră în biserică și să reconstituim acasă o parte din spațiul liturgic din biserică, care să ne permită să trăim cu adevărat această Săptămână a Patimilor și apoi Sărbătoarea Paștelui – Învierea Domnului.

Înainte de toate continuăsă postim, adică să Îl urmăm pe Hristos în pustiu pe calea postului pe care El Însuși l-a făcut pentru noi. Dar Îl urmăm pe Hristos și pe calea Patimilor, care încep odată cu învierea prietenului Său, Lazăr, și cu Intrarea în Ierusalim și se termină cu punerea în mormânt. Postind, ne ajutăm trupește și sufletește să trăim mai autentic, împreună cu Hristos, Patimile Sale cele dătătoare de viață.

Fiecare zi din cele care urmeazăși pe care noi le numim generic Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, este o zi unică și foarte importantă în istoria mântuirii omului, în viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos și în propria noastră viată, care își primește sensul și rațiunea de a fi din cea a Mântuitorului și din ceea ce El face pentru fiecare dintre noi, generație după generație, pentru întreaga Biserică ale cărei mădulare suntem toți cei botezați, precum și pentru umanitatea întreagă.

Este important să aveți în casă, un loc special pentru rugăciune, un colț de rugăciune, un loc unde să puteți așeza icoana zilei (sau Praznicului, pentru ca fiecare zi din Săptămâna Patimilor este un praznic) în care suntem. Așa cum în biserică avem tetrapodul pe care punem icoana potrivită (de exemplu, duminica, cea a Învierii), ar fi bine să faceți la fel acasăIcoanele zilelor Săptămânii Patimilor care se apropie, vi le trimitem prin e-mail în format electronic să le puteți imprima pe hârtie și astfel să le puteți pune în colțul de rugăciune: Învierea lui Lază(mâine), Intrarea în Ierusalim(Floriile), icoana Mirelui pentru Lunea cea Mare, icoana parabolei Celor zece fecioare pentru Marțea cea Mare, icoana Ungerii lui Iisus de către femeia păcătoasă în Miercurea cea Mare, Cina cea de TainăSpălarea picioarelor în Joia Mare, RăstignireaPunerea în Mormânt pentru Vinerea Mare și, în final, pentru Sâmbăta Mare seara Pogorârea la Iad sau Învierea.

Vă rog sa încercați pe cât posibil să urmăriți slujbele transmise în direct, în picioare sau în genunchi, ca și cum ați fi în biserică, cu atenție, pentru că astăzi casa dumneavoastră se transformă într- o biserică. Puteți să vă închinați în fața icoanei sărbătorii înainte de începerea slujbei și la sfârșitul acesteia și, eventual, să vă ungeți cu ulei binecuvântat dacă aveți acasă.

În rândurile care urmează vă descriem momentele prin care trecem încă de mâine și gesturile pe care le face fiecare acasă.

Sâmbăta lui Lază: mărturia puterii lui Hristos asupra vieții și a morții, și încredințarea că învierea fiecăruia dintre noi este o realitate. (Vom pune în locul nostru de rugăciune icoana învierii lui Lazăr)

Duminica Intrării în Ierusalim a Mântuitorului (Floriile): minunea învierii lui Lazăr provoacă un mare entuziasm asupra locuitorilor cetății Ierusalimului, care Îl primesc pe Domnul Hristos ca pe un Împărat, șezând pe asină, strigându-I : Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Să Îl primim și noi în inimi pe Dătătorul de viață cu stâlpările sau florile cele frumoase și binemirositoare ale faptelor și gândurilor noastre de pocăință și de dragoste. (Vom pune în locul de rugăciune icoana Intrării în Ierusalim, lângă care vom pune ramuri de pomi înflorite sau înmugurite sau flori)

Lunea cea Mare: facem pomenirea fericitului Iosif cel preafrumos, din Vechiul Testament, vândut pentru 30 de arginți de către frații săși ajuns rob în Egipt, unde de fapt va salva pe frații săși pe toți ai lui de foamete; Iosif este chipul lui Hristos, vândut și El pe 30 de arginți de către unul dintre apostoli, Iuda Iscarioteanul. În același timp facem pomenire și de smochinul fără roade pe care cuvântul Domnului l-a uscat. (Vom pune icoana lui Iosif cel frumos, duminică seara, la Denie, și vom aprinde o candelă; aceasta ne va servi în noaptea Învierii pentru a lua lumina când preotul va spune „Veniți de luați lumină”).

Marțea cea Mare: facem pomenirea celor zece fecioare din parabola evanghelică, cinci înțelepte – care au intrat cu Mirele la nuntăși cinci nebune – care nu s-au îngrijit de uleiul candelei lor, adică de credință, de fapte bune și mai ales de milostenie, și nu au putut intra la nuntă; să fim oricând pregătiți de trecerea din viața aceasta și de întâlnirea cu Mirele nostru Hristos. (Vom pune icoana reprezentând parabola celor zece fecioare).

Miercurea cea Mare: facem pomenirea femeii celei păcătoase care a uns cu mir pe Domnul Hristos puțin înainte de Patima Sa cea mântuitoare. Atunci când femeia păcătoasă cea pocăită turna mirul cel de mare preț pe Făcătorul și Mântuitorul, Iuda uneltea să vândă pe Învățătorul pentru 30 de arginți. Să avem și noi pocăința femeii și să rugăm pe Domnul Hristos să ne vindece de patimile noastre care pot aduce atâta suferință nouă și celor dragi nouă și să ajute să ne lepădăm de gândurile îndoielnice care ne împing la neascultarea cuvântului lui Dumnezeu. (Vom pune icoana cu ungerea lui Iisus de către femeia păcătoasă).

Joia cea Mare: prăznuim patru momente mântuitoare, și anume 1. Sfânta spălare a picioarelor; 2. Cina cea de Taină prin care li se încredințează ucenicilor Sfânta Taină a Împărtășaniei cu trupul și Sângele Domnului Hristos; 3. Rugăciunea cea mai presus de fire (în grădina Ghetsimani, când Domnul transpiră sudoare de sânge); 4. Vânzarea Domnului și trădarea Lui de către Iuda. (Vom pune icoana spălării picioarelor, cea a Cinei celei de Tainăși imaginea în care Iuda se tocmește să vândă pe Domnul pentru cei 30 de arginți). Seara vom citi cele 12 Evanghelii ale Patimilor Domnului. Ar fi bine să așezați o măsuță în locul în care vă rugați în acel moment, pe care să puteți Crucea în picioare, dacă aveți. Dacă nu aveți o cruce care stă în picioare, aveți la dispoziție câteva zile pentru a confecționa una, cu ceea ce veți găsi acasă, chiar într-un mod foarte artizanal.

Vinerea cea Mare: se prăznuiesc Sfintele și Mântuitoarele Patimi ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos (scuipările, lovirile peste față, palmele, insultele, batjocurile, veșmântul de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița, dar înainte de toate Crucea și Moartea pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi; se mai face pomenirea și de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul cel recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El.) La slujba vecerniei din Vinerea Mare, Îl vom pune pe Domnul în mormânt. În acel moment, Crucea va fi înlocuită cu epitaful de pe masa dumneavoastră de rugăciune. (ATENTIE : Ar fi bine să faceți un epitaf. Dacă aveți copii, implicați-i pe cât posibil în confecționarea lui, explicându-le semnificația a ceea ce fac, care nu este

page2image57727936page2image57728128 page2image57728320 page2image57728512 page2image57728704 page2image57728896 page2image57729088page2image57729280 page2image57729472altceva decât pregătirea unui mormânt pentru Domnul, așa cum a făcut odată Sfântul Iosif din Arimateea. Este un act liturgic pe care îl veți împlini, nu o activitate de divertisment, deci trebuie să fie făcut cu maximă seriozitate, cu evlavie profundă, cu fiorul pe care Sfântul Iosif ar fi putut să-l simtă când a coborât de pe Cruce trupul fără de viață al Domnului pentru a-L pune în Mormânt. Pentru confecționarea epitafului dumneavoastră, aveți între icoanele trimise pe cea a Punerii în mormânt pe care o imprimați acasă sau pe care le puteți comanda imprimate pe pânză pe unul dintre site-urile de imprimare, dacă mai aveți timp (de exemplu, Photoweb); sau puteți pur și simplu să încercați să desenați pe o pânză (copiii de ex) imaginea Domnului Hristos pe piatra pe care a fost uns înainte de punerea în mormânt. Dar, din nou, nu trebuie să uitați în niciun moment că sunteți în biserică și îndepliniți un act liturgic, deci nu este un moment pentru glume și neseriozitate. Epitaful dumneavoastră să fie sobru, chiar dacă este făcut cu „ce aveți prin casă”, deoarece această țesătură (sau hârtie dacă nu aveți altă posibilitate) ESTE, din punct de vedere liturgic, Mormântul Domnului. Să avețși o lumânare.)

În Vinerea Mare, seara, ne vom aduna din nou online pentru a cânta stările Prohodului Domnului, unindu-ne vocile cu cele ale femeilor mironosițe care au fost la Mormânt. Veți fi alături de familie, adunați în jurul Mormântului (epitaful pe care îl veți fi făcut și textul Prohodului trimis pe e-mail), astfel încât să cântăm toți împreună.

Sâmbăta cea Mare: prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul omenesc a fost chemat din stricăciune și mutat la viața veșnică (epitaful va rămâne în locul de rugăciune până noaptea, când se va înlocui cu icoana Învierii – numită și a Pogorârii la iad).

Astfel, din Joia Mare până la Paști, veți putea avea, în casa devenită și biserică, spațiul liturgic al Săptămânii Mari. Vă puteți ruga cât doriți la picioarele Crucii în noaptea de joi spre vineri, să vă reculegeți la Mormântul Domnului în noaptea de vineri spre sâmbătă și sâmbătă toată ziua.

Nu uitați să prevedeți o lumânare, nu numai pentru a o aprinde în Vinerea Mare în jurul epitafului, dar mai ales pentru noaptea de Paști, astfel încât fiecare dintre voi să aibă o lumânare pascală și la chemarea pe care o veți auzi – „Veniți de luați lumină” – toți să vă aprindeți lumânarea, reprezentând Lumina Învierii și să țineți aprinsă până la sfârșitul slujbei.

Suntem într-adevăr închiși în casele noastre, și este trist și greu pentru noi toți, dar să fim și bucuroși pentru că avem posibilitatea de a urmări și de a trăi în profunzime și în mod real desfășurarea slujbelor Patimilor și Învierii lui Hristos. Este chiar o ocazie unică. Niciodată nu am avut ocazia în Săptămâna Mare să ne transformăm casa într-o biserică și să trăim în casa noastră cea mai mare Taină a lumii acesteia: Patimile, Moartea și Învierea Fiului lui Dumnezeu devenit Om, Fratele nostru. Este o ocazie de a ne sfinți casele, de a ne sfinți pe noi înșine, iar pentru familii, este o ocazie pentru o cateheză liturgică de excepție. Anul viitor copiii dumneavoastră vor merge la biserică în Vinerea Mare și vor înțelege concret ce se întâmplă acolo, pentru că vor fi experimentat anul acesta. Profitați de această ocazie pentru a-i implica cât mai mult în pregătirea Paștilor, cu accent pe rugăciune și pe ceea ce Hristos Domnul a pătimit din nesfârșita Lui dragoste pentru noi. Să lăsăm de această dată preparatele culinare pe ultimul loc, spre mai mult folos sufletesc.

În fișierul atașat aveți toate icoanele și imaginile catehetice despre care v-am vorbit mai sus.

Dorindu-vă un sfârșit de Post plin de binecuvântări și o pregătire sfântă pentru Săptămâna Patimilor, vă port în rugăciunile mele și vă încredințez de toată dragostea mea părintească.

page3image57756288page3image57757248page3image57757440page3image57758208page3image57758400page3image57758592page3image57758016page3image57758784page3image57757632page3image57757824page3image57758976page3image57759168 page3image57759552page3image57759360 page3image57759744 page3image59838944

PRECIZARI-COVID19 20/03/2020

 Iubiti frati si surori intru Hristos Domnul 


    In aceasta perioada de ispitire suntem cu totii chemati sa ne unim in rugaciune pentru toti cei bolnavi si pentru mintuirea lumii. Fiecare ne putem face rugaciunea personala acasa. Credinciosii parohiei noastre au creat un grup whatsapp pentru a se uni in rugaciune in fiecare seara la oraa 18h00 - exista un program pentru fiecare seara
  Pentru cei ce doresc sa se roage in biserica, aceasta va fi deschisa de luni pina sambata de la 11h00 la 20h00 iar Duminica de la 12h00 la 18h00.

  Pentru alte lamuriri si sfaturi duhovnicesti contactati pe parintele Marius , 076 603 21 29 sau mariusmanea2004@yahoo.com

Doamne ajuta !

Vizitatori

   vizitatori

   vizitatori on-line