Biserica Ortodoxă din Neuchâtel
Verset biblic : "Domnul este Duh, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate."   (2Co 3,17)
Poezii de Béatrice
Béatrice Clémentine Textul acesta nu este încă disponibil în limba română. Vom face traducerea în curând. Dacă doriţi să ne ajutaţi la traducere textelor în română, vă mulţumim pentru contactarea cât mai urgentă. 
 
Béatrice Clémentine  
   
Dans la grotte de mon cœur
L’Enfant-Dieu naît,
Naît et renaît à chaque instant...
Ô ma douleur,
Ô mon bonheur,
la grotte de mon cœur
où respire l’humilité suprême,
le chant de la pauvreté
où tressaille l’humus solaire
sourdant des lèvres du silence...

Grotte : tombeau,
berceau d’Amour...
l’Enfant dort
bercé en des rayons de lune,
langes incandescents,
neige tiède, chaste et douce
comme le premier matin du monde.
Grotte : maison de prière,
non caverne de bandits,
Maison de Dieu.

Ô grotte : l’intime de l’Être,
le Cœur du cœur,
l’Âme de la vie,
grotte : le soupir de l’Ultime...
Grotte : crèche de Noël,
berceau de l’Infini,
regard de l’Ange,
grotte où le Nom est enfoui.

Adoration du Nom,
feu de la Grâce
qui m’attouche
comme une épée de diamants.
Je veux célébrer le chant de la grotte,
le solo sublime de mon âme-enfance
qui, tel un berceau accueille
l’Enfant-Roi...

Oh ! effleurer l’Indicible,
La beauté diaphane
des fleurs blanches de Noël,
roses fragiles
comme les joues
délicates et fraîches du firmament.

Sous mes doigts de poète
Frémissent les bleus guérets
de l’hiver commençant...
Oh ! caresser l’orbe clair du jour,
que l’Enfant soit bercé
dans la rosée des larmes cristallines.

Que ma maison, mon âme,
soit tissée de prières.
J’aime le Seigneur
Plus que moi-même.
Grotte : Maison de l’Invisible...

Je m’avance en tremblant
en ce Saint Sanctuaire,
j’attends la Parousie du matin,
j’effleure la beauté du Nom.
Je m’approche du Saint Calice,
je veux le Seigneur en tremblant,
Ô saints frémissements.
Bois le breuvage divin,
Dieu Se révèle
dans un fin bruissement
en des cavernes intérieures ourlées de lumière...
Elie, Elie : bruissement d’un souffle ténu... (IR.19/12-13)

Ô grotte de la Nativité,
devant Ta future Croix,
la Vierge Marie tourne le dos
Te bercer n’osant...
Ô pudeur mariale,
sentant déjà jusque dans ses entrailles
Ta future Crucifixion, Ô Dieu...

Ô Vierge-Mère,
un glaive te transperce le cœur,
Ô Vierge Marie,
amour crucifié de la Mère ;
déjà les langes sont bandelettes,
paille incandescente,
la sève du Très Saint Tombeau,
la Coupe de toujours,
feu, lumière...

Et la Vierge Marie
pose délicatement
sa tête de Mère
sur le Visage fragile
de l’Enfant-Dieu bientÔt crucifié ;
effleurements divins,
caresses de l’Indicible...

Grotte de Noël,
le monde animal cÔtoie les Anges
qui l’Alléluia chantent...
Ô vierge tendre,
Qui Te bercer n’ose
Tant sa souffrance est grande...

Naissance du Dieu-Homme
dans la chair de la terre.
Naissance de Dieu
dans la Grotte du Mystère,
dans l’âme du cœur souffrant,
transpercé par un glaive...

Ô sainte maternité de l’âme,
enfanter le Dieu-Homme
à chaque instant qui passe
dans le cœur du jour à venir,
douceur de la Transcendance...

Ô Sainte Mère de l’humanité,
dans la Grotte de l’humilité
avec le bœuf et l’âne,
la création entière, les Anges et les Archanges.

Oui, devant la Grotte de Noël,
Dieu tout-puissant m’attend.
Mon âme est alors paille subtile
où repose l’Enfant
roses blanches de Noël
qui bruissent doucement.

Devant un si grand Mystère
Mon âme a le vertige
et crie en chuchotant :
Seigneur que j’aime,
de moi aie pitié en l’intime de mon être,
sur l’épiderme fervent,
de mes jours le firmament.

Béatrice Clémentine - Poèmes Méditations,
13 décembre 2006



Je crie vers Toi

conduis-moi sur le chemin de toujours,
sur le rocher des claires et saintes béatitudes Dieu d'Amour,
rocher des résurrections intérieures,
Pierres de nacre,
émeraudes,
visage étincelant,
irradiant la Lumière.
Seigneur, source,
rocher mon refuge,
le rocher de ma force,
mon refuge est en Dieu
Et la colombe,
la Bien-Aimée
se cache dans les rochers ;
j'aperçois son beau visage.
Ô roc de la foi.
Et la pierre devant le Tombeau fut roulée,
le linceul plié,
Dieu ressuscita.
Ô rocher spirituel,
Christ : source d'eau
claire et pure dans le petit matin.
Dans la nuée,
maritimes étendues,
ils burent à un rocher spirituel
l'eau de la sainteté promise,
nuée diaphane, océane,
mer préfigurant l'avènement du Christ.
Ô pierre angulaire,
pierre d'achoppement si forte
que tout se brise contre elle.
Pierre : église
Et le temple sera détruit,
subsistera la Croix du Christ
qui conduit à la Résurrection.
Pierre sainte de la pécheresse.

Béatrice Clémentine - Poèmes Méditations,
24 juillet 2005

 
Ô pluie

Ô pluie : bénédiction,
pluie qui tombe sur les bons et les méchants
avec indifférence,
pluie d’amour, miséricorde divine...
Tu dois aimer tes ennemis...
Ô bénédiction,
pluie fine, presque rosée,
pluie : fraîcheur de l’Esprit,
pluie à laquelle Dieu-Créateur
une limite assigne. (Job 28/26-27)

Ô pluie : créature de Dieu.
C’est le Créateur qui est maître
de la pluie et de la nuée qui tonne. (idem)

Ô Créateur,
du cosmos le Maître :
« C’est lui qui répand la pluie sur la face de la terre,
qui fait ruisseler le visage des champs, pour placer au
sommet ceux qui gisent en bas et pour que les
assombris se dressent sauvés. » (Job 5/10-11)

Ô Dieu qui bénis ce qui germe,
donnant les averses,
et vous moissons généreuses,
moissons intérieures au Cœur
du cœur amant — (Os.10/12)

« Qu’il descende, comme l’averse sur les regains,
comme la pluie qui détrempe la terre ! » (Ps.72/6)

Ô amour de Dieu
qui prodigue la manne,
pluie de bénédictions,
pluie de prière et de ferveur,
nourriture divine : Sainte Eucharistie.

Et la pluie chante en mon cœur amant,
elle chante la bonté insondable du Père...
Pluie d’amour,
Premières pluies : premières bénédictions,
pluies torrentielles,
pluies qui frappent l’intime de mon cœur,
déluges intérieurs,
âme rafraîchie par cette eau de Dieu.

Averses,
pluies d’automne pour me sauver,
pluies de printemps. (Joë.2/23)

Oui Seigneur :
« Son lever est sûr comme l’aurore, il viendra vers
nous comme vient la pluie, comme l’ondée de
printemps arrose la terre. » (Os.6/3)

Ô Ephraïm, Ô Juda,
« Votre amour est comme la nuée du matin, comme la
Rosée matinale qui passe. » (Os.6/4)

« Toute pluie et rosée, bénissez le Seigneur ; célébrez-
le et exaltez-le à jamais ! » (Da.grec. 3/64)

Ô pluie : cadeau de Dieu !
Tu n’as pas déraciné la maison bâtie sur le roc
mais tu as frappé la maison bâtie sur le sable.
Elle s’est écroulée et grande fut sa ruine. (Mt 7/24-27)

Ô pluie qui tombe
sur les justes et les injustes :
tous sont appelés mais peu sont élus.

La pluie vient,
tu sais la reconnaître aux nuages qui se lèvent,
à la chaleur accablante,
tu sais la reconnaître au vent de midi,
mais le temps du Jour
tu ne le connais pas,
le Temps présent dans l’Eternité
tu ne sais pas. (Lc.12/54-56)

Saint Elie, Saint Elie prophète,
prière d’où sourd la pluie fine et chatoyante.
Par grâce tu commandes à la pluie et à la rosée :
« Il n’y aura ces années-ci ni rosée ni pluie sinon à ma
Parole. » (1R.17/1)

« Elie était un homme semblable à nous ; il pria avec
ferveur pour qu’il ne plût pas ; et il ne plut pas sur la
terre pendant trois ans et six mois ; puis il pria de
nouveau, le ciel donna de la pluie, la terre produisit
son fruit... » (Ja 5/17-18)

Pluie : don de Dieu, bénédiction—
« Je ferai tomber en son temps la pluie qui sera une
pluie de bénédiction. » (Ez.34/26)

Ô pluie divine,
cette eau de Dieu,
fille de la justice,
rafraîchis mon âme-enfance
jusqu’à la fin des temps.

Béatrice Clémentine - Poèmes Méditations,
14 août 2006

 

AddInto Trimite   Tipãreºte pagina Tipãreºte pagina



Ultimele ştiri

Scrisoare pastorala IPS Iosif-Saptamina Mare 11/04/2020

page1image43656608

Nr. 2 114/2020
Iubi
ți credincioși,

Paris, 10 aprilie 2020

Patriarhia Română

Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale

Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei Occidentale

1 Bd du Général Leclerc 91470 Limours – Franţa
tel: (33) 1 64 91 59 24 ; fax: (33) 1 64 91 26 83; e-mail: cabinet@mitropolia.eu, www.mitropolia.eu

page1image57703808

Săptămâna Patimilor care începe acum, o vom petrece în casele noastre. Circumstanțele dramatice prin care trece lumea întreagă nu ne permit să mergem la slujbe în biserici pentru a nu înlesni contaminarea unui număși mai mare de oameni, ceea ce ar deveni foarte greu de stăpânit și de purtat pentru lumea în care trăim. Așa că va trebui să ne transformăm casa noastră în biserică și să reconstituim acasă o parte din spațiul liturgic din biserică, care să ne permită să trăim cu adevărat această Săptămână a Patimilor și apoi Sărbătoarea Paștelui – Învierea Domnului.

Înainte de toate continuăsă postim, adică să Îl urmăm pe Hristos în pustiu pe calea postului pe care El Însuși l-a făcut pentru noi. Dar Îl urmăm pe Hristos și pe calea Patimilor, care încep odată cu învierea prietenului Său, Lazăr, și cu Intrarea în Ierusalim și se termină cu punerea în mormânt. Postind, ne ajutăm trupește și sufletește să trăim mai autentic, împreună cu Hristos, Patimile Sale cele dătătoare de viață.

Fiecare zi din cele care urmeazăși pe care noi le numim generic Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, este o zi unică și foarte importantă în istoria mântuirii omului, în viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos și în propria noastră viată, care își primește sensul și rațiunea de a fi din cea a Mântuitorului și din ceea ce El face pentru fiecare dintre noi, generație după generație, pentru întreaga Biserică ale cărei mădulare suntem toți cei botezați, precum și pentru umanitatea întreagă.

Este important să aveți în casă, un loc special pentru rugăciune, un colț de rugăciune, un loc unde să puteți așeza icoana zilei (sau Praznicului, pentru ca fiecare zi din Săptămâna Patimilor este un praznic) în care suntem. Așa cum în biserică avem tetrapodul pe care punem icoana potrivită (de exemplu, duminica, cea a Învierii), ar fi bine să faceți la fel acasăIcoanele zilelor Săptămânii Patimilor care se apropie, vi le trimitem prin e-mail în format electronic să le puteți imprima pe hârtie și astfel să le puteți pune în colțul de rugăciune: Învierea lui Lază(mâine), Intrarea în Ierusalim(Floriile), icoana Mirelui pentru Lunea cea Mare, icoana parabolei Celor zece fecioare pentru Marțea cea Mare, icoana Ungerii lui Iisus de către femeia păcătoasă în Miercurea cea Mare, Cina cea de TainăSpălarea picioarelor în Joia Mare, RăstignireaPunerea în Mormânt pentru Vinerea Mare și, în final, pentru Sâmbăta Mare seara Pogorârea la Iad sau Învierea.

Vă rog sa încercați pe cât posibil să urmăriți slujbele transmise în direct, în picioare sau în genunchi, ca și cum ați fi în biserică, cu atenție, pentru că astăzi casa dumneavoastră se transformă într- o biserică. Puteți să vă închinați în fața icoanei sărbătorii înainte de începerea slujbei și la sfârșitul acesteia și, eventual, să vă ungeți cu ulei binecuvântat dacă aveți acasă.

În rândurile care urmează vă descriem momentele prin care trecem încă de mâine și gesturile pe care le face fiecare acasă.

Sâmbăta lui Lază: mărturia puterii lui Hristos asupra vieții și a morții, și încredințarea că învierea fiecăruia dintre noi este o realitate. (Vom pune în locul nostru de rugăciune icoana învierii lui Lazăr)

Duminica Intrării în Ierusalim a Mântuitorului (Floriile): minunea învierii lui Lazăr provoacă un mare entuziasm asupra locuitorilor cetății Ierusalimului, care Îl primesc pe Domnul Hristos ca pe un Împărat, șezând pe asină, strigându-I : Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Să Îl primim și noi în inimi pe Dătătorul de viață cu stâlpările sau florile cele frumoase și binemirositoare ale faptelor și gândurilor noastre de pocăință și de dragoste. (Vom pune în locul de rugăciune icoana Intrării în Ierusalim, lângă care vom pune ramuri de pomi înflorite sau înmugurite sau flori)

Lunea cea Mare: facem pomenirea fericitului Iosif cel preafrumos, din Vechiul Testament, vândut pentru 30 de arginți de către frații săși ajuns rob în Egipt, unde de fapt va salva pe frații săși pe toți ai lui de foamete; Iosif este chipul lui Hristos, vândut și El pe 30 de arginți de către unul dintre apostoli, Iuda Iscarioteanul. În același timp facem pomenire și de smochinul fără roade pe care cuvântul Domnului l-a uscat. (Vom pune icoana lui Iosif cel frumos, duminică seara, la Denie, și vom aprinde o candelă; aceasta ne va servi în noaptea Învierii pentru a lua lumina când preotul va spune „Veniți de luați lumină”).

Marțea cea Mare: facem pomenirea celor zece fecioare din parabola evanghelică, cinci înțelepte – care au intrat cu Mirele la nuntăși cinci nebune – care nu s-au îngrijit de uleiul candelei lor, adică de credință, de fapte bune și mai ales de milostenie, și nu au putut intra la nuntă; să fim oricând pregătiți de trecerea din viața aceasta și de întâlnirea cu Mirele nostru Hristos. (Vom pune icoana reprezentând parabola celor zece fecioare).

Miercurea cea Mare: facem pomenirea femeii celei păcătoase care a uns cu mir pe Domnul Hristos puțin înainte de Patima Sa cea mântuitoare. Atunci când femeia păcătoasă cea pocăită turna mirul cel de mare preț pe Făcătorul și Mântuitorul, Iuda uneltea să vândă pe Învățătorul pentru 30 de arginți. Să avem și noi pocăința femeii și să rugăm pe Domnul Hristos să ne vindece de patimile noastre care pot aduce atâta suferință nouă și celor dragi nouă și să ajute să ne lepădăm de gândurile îndoielnice care ne împing la neascultarea cuvântului lui Dumnezeu. (Vom pune icoana cu ungerea lui Iisus de către femeia păcătoasă).

Joia cea Mare: prăznuim patru momente mântuitoare, și anume 1. Sfânta spălare a picioarelor; 2. Cina cea de Taină prin care li se încredințează ucenicilor Sfânta Taină a Împărtășaniei cu trupul și Sângele Domnului Hristos; 3. Rugăciunea cea mai presus de fire (în grădina Ghetsimani, când Domnul transpiră sudoare de sânge); 4. Vânzarea Domnului și trădarea Lui de către Iuda. (Vom pune icoana spălării picioarelor, cea a Cinei celei de Tainăși imaginea în care Iuda se tocmește să vândă pe Domnul pentru cei 30 de arginți). Seara vom citi cele 12 Evanghelii ale Patimilor Domnului. Ar fi bine să așezați o măsuță în locul în care vă rugați în acel moment, pe care să puteți Crucea în picioare, dacă aveți. Dacă nu aveți o cruce care stă în picioare, aveți la dispoziție câteva zile pentru a confecționa una, cu ceea ce veți găsi acasă, chiar într-un mod foarte artizanal.

Vinerea cea Mare: se prăznuiesc Sfintele și Mântuitoarele Patimi ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos (scuipările, lovirile peste față, palmele, insultele, batjocurile, veșmântul de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița, dar înainte de toate Crucea și Moartea pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi; se mai face pomenirea și de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul cel recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El.) La slujba vecerniei din Vinerea Mare, Îl vom pune pe Domnul în mormânt. În acel moment, Crucea va fi înlocuită cu epitaful de pe masa dumneavoastră de rugăciune. (ATENTIE : Ar fi bine să faceți un epitaf. Dacă aveți copii, implicați-i pe cât posibil în confecționarea lui, explicându-le semnificația a ceea ce fac, care nu este

page2image57727936page2image57728128 page2image57728320 page2image57728512 page2image57728704 page2image57728896 page2image57729088page2image57729280 page2image57729472altceva decât pregătirea unui mormânt pentru Domnul, așa cum a făcut odată Sfântul Iosif din Arimateea. Este un act liturgic pe care îl veți împlini, nu o activitate de divertisment, deci trebuie să fie făcut cu maximă seriozitate, cu evlavie profundă, cu fiorul pe care Sfântul Iosif ar fi putut să-l simtă când a coborât de pe Cruce trupul fără de viață al Domnului pentru a-L pune în Mormânt. Pentru confecționarea epitafului dumneavoastră, aveți între icoanele trimise pe cea a Punerii în mormânt pe care o imprimați acasă sau pe care le puteți comanda imprimate pe pânză pe unul dintre site-urile de imprimare, dacă mai aveți timp (de exemplu, Photoweb); sau puteți pur și simplu să încercați să desenați pe o pânză (copiii de ex) imaginea Domnului Hristos pe piatra pe care a fost uns înainte de punerea în mormânt. Dar, din nou, nu trebuie să uitați în niciun moment că sunteți în biserică și îndepliniți un act liturgic, deci nu este un moment pentru glume și neseriozitate. Epitaful dumneavoastră să fie sobru, chiar dacă este făcut cu „ce aveți prin casă”, deoarece această țesătură (sau hârtie dacă nu aveți altă posibilitate) ESTE, din punct de vedere liturgic, Mormântul Domnului. Să avețși o lumânare.)

În Vinerea Mare, seara, ne vom aduna din nou online pentru a cânta stările Prohodului Domnului, unindu-ne vocile cu cele ale femeilor mironosițe care au fost la Mormânt. Veți fi alături de familie, adunați în jurul Mormântului (epitaful pe care îl veți fi făcut și textul Prohodului trimis pe e-mail), astfel încât să cântăm toți împreună.

Sâmbăta cea Mare: prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul omenesc a fost chemat din stricăciune și mutat la viața veșnică (epitaful va rămâne în locul de rugăciune până noaptea, când se va înlocui cu icoana Învierii – numită și a Pogorârii la iad).

Astfel, din Joia Mare până la Paști, veți putea avea, în casa devenită și biserică, spațiul liturgic al Săptămânii Mari. Vă puteți ruga cât doriți la picioarele Crucii în noaptea de joi spre vineri, să vă reculegeți la Mormântul Domnului în noaptea de vineri spre sâmbătă și sâmbătă toată ziua.

Nu uitați să prevedeți o lumânare, nu numai pentru a o aprinde în Vinerea Mare în jurul epitafului, dar mai ales pentru noaptea de Paști, astfel încât fiecare dintre voi să aibă o lumânare pascală și la chemarea pe care o veți auzi – „Veniți de luați lumină” – toți să vă aprindeți lumânarea, reprezentând Lumina Învierii și să țineți aprinsă până la sfârșitul slujbei.

Suntem într-adevăr închiși în casele noastre, și este trist și greu pentru noi toți, dar să fim și bucuroși pentru că avem posibilitatea de a urmări și de a trăi în profunzime și în mod real desfășurarea slujbelor Patimilor și Învierii lui Hristos. Este chiar o ocazie unică. Niciodată nu am avut ocazia în Săptămâna Mare să ne transformăm casa într-o biserică și să trăim în casa noastră cea mai mare Taină a lumii acesteia: Patimile, Moartea și Învierea Fiului lui Dumnezeu devenit Om, Fratele nostru. Este o ocazie de a ne sfinți casele, de a ne sfinți pe noi înșine, iar pentru familii, este o ocazie pentru o cateheză liturgică de excepție. Anul viitor copiii dumneavoastră vor merge la biserică în Vinerea Mare și vor înțelege concret ce se întâmplă acolo, pentru că vor fi experimentat anul acesta. Profitați de această ocazie pentru a-i implica cât mai mult în pregătirea Paștilor, cu accent pe rugăciune și pe ceea ce Hristos Domnul a pătimit din nesfârșita Lui dragoste pentru noi. Să lăsăm de această dată preparatele culinare pe ultimul loc, spre mai mult folos sufletesc.

În fișierul atașat aveți toate icoanele și imaginile catehetice despre care v-am vorbit mai sus.

Dorindu-vă un sfârșit de Post plin de binecuvântări și o pregătire sfântă pentru Săptămâna Patimilor, vă port în rugăciunile mele și vă încredințez de toată dragostea mea părintească.

page3image57756288page3image57757248page3image57757440page3image57758208page3image57758400page3image57758592page3image57758016page3image57758784page3image57757632page3image57757824page3image57758976page3image57759168 page3image57759552page3image57759360 page3image57759744 page3image59838944

PRECIZARI-COVID19 20/03/2020

 Iubiti frati si surori intru Hristos Domnul 


    In aceasta perioada de ispitire suntem cu totii chemati sa ne unim in rugaciune pentru toti cei bolnavi si pentru mintuirea lumii. Fiecare ne putem face rugaciunea personala acasa. Credinciosii parohiei noastre au creat un grup whatsapp pentru a se uni in rugaciune in fiecare seara la oraa 18h00 - exista un program pentru fiecare seara
  Pentru cei ce doresc sa se roage in biserica, aceasta va fi deschisa de luni pina sambata de la 11h00 la 20h00 iar Duminica de la 12h00 la 18h00.

  Pentru alte lamuriri si sfaturi duhovnicesti contactati pe parintele Marius , 076 603 21 29 sau mariusmanea2004@yahoo.com

Doamne ajuta !

Vizitatori

   vizitatori

   vizitatori on-line